Despre nimeni
26 Mai 2012 2 comentarii
M-am trezit dimineata de atatea ori…fara vreun gand, fara vreo idee, cu mintea seaca de orice si de oricine. Atunci m-am simtit atat de singura incat am adunat orice mizerie lasata din zilele anterioare, doar ca sa umplu un gol. Am luat oamenii asa cum sunt si i-am facut stapani pe gandurile mele, doar pentru a nu le lasa neocupate. I-am tarat dupa mine cu greu, dorind sa ii inteleg, sa ii accept, sa ii vreau chiar daca poate de multe ori, se aflau acolo doar pentru ca voiam sa am ceva de carat si sa nu umblu dezgolita intr-un univers atat de plin de ganduri.
Cat de ciudat este sa te scalzi in ape pe care le vezi murdare, dar stiind ca nu ai altele mai pure, sa te complaci si totodata sa te obisnuiesti asa. Dar intrebarea e, cum ai putea sa iesi vreodata curat de acolo? Nu se poate. O foaie de hartie, o data scrisa, ramane patata de negru, sau de rosu…de orice…dar perfect alba nu va mai fi decat poate in vreun coltisor. Si ce sa facem noi, niste oameni asa mari, cu un simplu colt?
Rasfoind, nu vad nimic nemazgalit si ma gandesc cu groaza ca nu a existat niciun om despre care sa pot vorbi acum cu admiratie. Nu s-a pastrat nimic frumos din nicio legatura si nimic de admirat din nicio iubire. Caci au fost multe iubiri, dar numai una dragoste adevarata, chiar daca omul nu a fost adevarat. Iar lucrurile care nu sunt autentice, se lasa usor lovite de trecerea timpului, a greutatilor, a problemelor…uneori chiar si a fericirii. Si fericirea pare intristata in mainile tale.
Alaturi…
20 Mai 2012 Scrie un comentariu
O sa te las sa fii aici, pe pragul pe care imi pun pasii ca sa patrund in casa. O sa-ti permit sa intri apoi o data cu mine si sa te asezi la aceeasi masa. O sa privim acelasi tavan si ghici ce?! …covorul ne va simti talpile amandurora. Vor privi pernele din pat si ne vor implora sa le aruncam de la unul la celalalt. O sa te caute aroma cafelei de dimineata si o sa te intoarca de la usa pentru a veni sa o bem impreuna. Si o sa imi fure electricitatea toata lumina dar tu vei roti un simplu bec si o sa rezolvi intunericul. Sau poate o sa te joci cu umbrele si o sa ma lasi printre ele in timp ce iti strecori trupul langa al meu. O sa iti permita ferestrele sa le deschizi si o sa aduci vantul cald de vara printre firele mele de par. O sa imi prinzi pe un deget o suvita si o sa te joci, sorbind orice zambet pe care ti-l ofer.
Da, tie ma ofer toata, sa ma minti ca imi poti numara stelele, intr-o noapte in care imi intind corpul pe masina din care o sa isi acorde melodiile tonalitati inalte. Ma sperie sa te las aici dar te primesc cu scepticismul unui doritor infocat. Te apropii de mine cand nici tu nu vrei si nici eu la randul meu nu te vreau. Dar ce stim noi despre ce ne dorim atunci cand nu avem mai mult decat un prezent impreuna, care nu si-a consumat nici macar o clipa?
Dar te las sa fii aici unde sunt si eu, ocrotind orice am putea avea in comun si orice ar putea creste diferit. Te las cu mine pana cand o sa fim destul de aproape unul de celalalt incat sa nu ne mai simtim lipsa.
Libertate!
20 Mai 2012 Scrie un comentariu
in Stories
Intr-o zi am plantat libertate. M-am trezit inainte de rasaritul soarelui si mi-am surpat visele. Am adunat seminte din dorintele mele si le-am sadit pe toate deodata in gradina din fata casei. Apoi am udat cu lacrimile ce imi curgeau favorizate de cosmarurile anterioare. Cat s-a udat libertatea mea in noptile petrecute albe cu numaratoarea stelelor pe buze. M-am mutat cu un etaj mai sus si imi pareau acum semintele mele, ca nevazute. Nu schitau decat firisoare firave intr-o iarba deasa a primaverii. Mi-am pierdut speranta si am plans din nou noptile. S-au intalnit pe iarba de acolo multi indragostiti, si-au jurat de-ale lor in timp ce admirau ploile de vara de sub umbrele. Doar ei erau vinovati acum ca imi privau tulpinele sa primeasca stropii de apa. Si iar m-am suparat, am fost adunata in suparari din care nu m-a scos nimeni, pana ieri.
Atunci s-a
u inaltat florile mele cu mii de petale din care culeg cu atata incantare polenul. Ca un fluture adunat din stomacul fetelor indragostite. Si pot zbura cu toate culorile mele pe aripi, deodata. Ma pot intoarce la florile mele si le vad cum cresc chiar si atunci cand eu, fluturele, ma inalt catre aspiratiile mele. Si imi place sa strabat distante fiindca oricand m-as intoarce sunt tot aproape. Si imi serveste natura bucati de ea, primindu-ma ca pe un oaspete de seama. Unul care stie sa o vorbeasca frumos dupa ce i-a trecut pragul, unul care se intoarce oricand in vizita pentru a-i multumi cat a crescut datorita ei. Iar florile ma inteleg fiindca s-au nascut din dorintele mele, au supravietuit cu lacrimile mele si s-au inaltat cu ultimele mele rabdari. Si m-am imprietenit acum si cu ceilalti fluturi fiindca ii pot urma. Eu nu mai raman aici ca odinioara admirandu-le zborul, ci le sunt alaturi.
Libertate, esti atat de scumpa, dar iti meriti toti banii pe care i-am dat pe seminte!
Fericire
17 Mai 2012 Scrie un comentariu
F
ericire, cand ai inceput tu sa ma incarci negativ, sa ma culegi de liniste si sa ma sadesti in neputinta? Te-ai aliat in jocuri de putere cu speranta de a te apuca de un coltisor ca apoi sa te trag intru totul peste mine. Si cum te-ai intarit ca un gips pe o mana ranita purtandu-te aspru cu orice traire. M-ai speriat de fericirea ta, scumpa fericire, cum te-ai ascuns ca un ac intr-un car cu fan. Si i-as da foc, as arde totul pentru o speranta sa te prind. Si nici nu te cer cu lacomie caci stii cum ti-am dat drumul de fiecare data, imi pare rau! Nu te-am citit cum te cereai a fi pastrata ca o posesie de manuscris a unui scriitor celebru. Nu te-am dat cu imprumut ci te-am vandut pe gratis. Si cine sa mai creada acum ca tu erai fericirea mea, cand pari ingrijita asa bine in maini straine?
Fragment
15 Mai 2012 Scrie un comentariu
in Stories
Am adaugat piper in viata mea…si imi pisca de fiecare data simturile, orice inghititura. Iar cand stranut, atunci parca ma lepad de toate, insa apoi ma lovesc ca un virus, toate problemele.
Cand am adunat zi de zi toate intamplarile, nu am crezut sa imi atarne sacul atat de greu incat sa nu mai pot urca nicio treapta cu el in spate. Si ma pitesc ravasita in fata liftului, asteptand ajutor. Am scarile la indemana sa imi odihneasca pasii…si totusi ma declar puternica in fata lor si raman in picioare. Te vad pe tine, pe el, pe toti ii vad…dar mi-e greu sa le simt respiratia, mi-e greu sa ii las sa imi fure din putere cu viclenia lor masculina si protectoare. Ma dezgusta apropierea sufocanta a indivizilor saritori la neputinta mea de a-mi cara faptele din sac. Dar am atata nevoie sa te inlocuiasca, cumva, toti o data, sau pe rand, sau doar unul, sa te depaseasca intru totul, sa uit cum puteai sa le cuprinzi pe toate intr-un singur om. Si nu aveai nimic, erai slab de putinte si sarac de simtire, nu ajungeai sa iti ridici trupul pe varfuri pentru ca te prabuseai de durere. Nu scoteai cu nimic propria ta persoana din anonimat si nu imi vorbeai niciodata atunci cand o ceream. Si eu ceream mereu sa comunici, dar ne intelegeam prea simplu din privire pentru a ne mai obosi si vorbele, si buzele…si totul, si trupul tau, ma cerea fara cuvinte, ma prindea fara maini, ma avea fara rugaminte, eram si as mai fi de o mie de ori pentru tine, asa cum ma stii, cum m-ai invatat, cum m-ai creat…si as mai avea curajul sa te infrunt asa cum nu erai dar si asa cum te aratai, ignorand toate razvratirile mele de fetita rasfatata.
Drumuri neslefuite
14 Mai 2012 Scrie un comentariu
in Stories
Iti aminte
sti ziua aceea in gara? Impacientata peste masura, te-ai asezat la coada la bilete. Ca un robot, ai mazgalit destinatia pe cupoanele cfr si te-ai aratat victorioasa cand aveai biletul printre degete. Carand un bagaj ce masura aproape jumatate din statura ta, iti faceai loc printre oamenii care oricum se indreptau in aceeasi directie ca si tine.
Voiai sa fii prima, te-ai asigurat ca un conducator de trib ca nu vine nimic pe sine, cand ai trecut de pe linia 1 pe linia 3 . Si te-ai grabit sa fii acolo cand avea sa soseasca trenul fericirii tale. L-ai inzestrat deodata cu atentie si cu privirea ta atintita in directia din care venea.
Intre timp, la linia 1 canta un sunet de locomotiva care se indrepta in sens invers. De parca fusese in directia in care doreai tu sa ajungi si acum se intorcea dezamagit. Dar n-ai clipit la alte optiuni ci ti-ai urcat pasii in vagonul tau, facand fata ambuscadei de persoane la fel de grabite.
Pe locul tau se asezase altcineva si te-ai aratat binevoitoare ramanand in picioare. Nu ar fi trebuit sa fie lung drumul desi oamenii chicoteau contrariul. Imprejur ti-ai facut multi prieteni, atat de diferiti, insa cu acelasi scop ca si tine.
La prima statie te-a speriat scartaitul de pe fundal. Ai fi vrut sa arunci o privire dar ferestrele erau deja umplute de fete curioase. Controlorul parea scos dintr-o carte de povesti fara happy – end. Se arata indispus si parca iti transmitea o stare de neliniste. Tipatul lui la adresa biletului pe care il inmanasei, te-a tulburat. Omul acela a fost singurul care ti-a spus adevarul: ai gresit trenul. Toti din jur se aratau acum niste papusi dichisite sa joace un teatru ieftin. Locul tau nu era acolo, nu fusese niciodata, dar gura niciunui privitor nu a avut bunavointa sa te ghideze. Erai de fapt in trenul incercarilor. De aici plecase cu atata indarjire trenul vechi de la linia 1. El te-ar fi dus catre fericire, dar te-ai ferit prea mult. Acum erai prins sa joci toate nivelurile jocului de fata. Si ce ciudat cum, tot ce trebuia sa faci era sa citesti cu atentie in ce tren te urci. Asa ti-ai amarat viata cu provocari care nu te-au dus nicaieri ci din contra, te-au indepartat de scopul tau.
